Dreaming about endless horizons

Published January 21, 2012 by yanabanana13

I dream about a perfect synergy between US and NATURE’s gifts.

Unlock your brain and discover your hearts desires.

http://www.youtube.com/watch?v=BkL_aM-b0as&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=knbkFOvfucQ&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=7azOBkAg2rA&feature=relmfu

http://www.youtube.com/watch?v=FwGCi3–KAs&feature=relmfu

http://www.youtube.com/watch?v=daq_GV7Zg1Q&feature=relmfu

“Music in the soul can be heard by the universe.”

Lao Tzu

Peace and out.

 

Marile Victorii apartin OAMENILOR mici.Sau ziua (r) Evolutiei.

Published January 20, 2012 by yanabanana13

 

De cand ma percep mi-a placut sa protestez. Poate nu stiam ca asa e definita revolta si nonconformismul dar mi-a placut al naibii sa asimilez, sa judec si sa contestez orice adult sau alta forma de autoritate impusa prin putere si neargumentata logic.Evident, logica mea…indiferent de cat de pueril suna asta din perspectiva “celor trecuti prin viata”.

Credinta mea – la care am ajuns dupa nenumarate procese de filtrare a informatiilor, de zbucium sufletesc, de nedumeriri si revelatii – are la baza fundamentul iubirii si al respectului, al sinceritatii si al compasiunii, al generozitatii fara granite si fara discriminare. Credinta mea e in capul si inima mea. Incerc sa traiesc ca si cum permanent cineva imi sufla-n ceafa …indiferent ca tu alegi sa il numesti Dumnezeu, Ghandi, Buddha, Floarea Vietii…si asa mai departe. Pe langa faptul ca imi place sa ma definesc prin atributele enumerate mai sus, aleg zilnic sa las tot ce stiu deoparte si sa ma invat din nou…sa ma vad prin prisma celor din jur, sa ma privesc cu neincredere si curiozitate, sa ma lupt cu “normalul” si sa revin la ce stiu eu cel mai bine. ..protest impotriva mea – cea uniformizata, cea definita de societate si reguli si legi si granite si religii si…

Imi place sa revin la mine, cu minte sau fara. Ma impac mereu cu gandul ca, desi offroad, am eu drumul meu pus deoparte. Si orice suferinta si orice bucurie si fiecare rasarit si fiecare apus ma duce tot mai aproape de o eu cat mai linistita si impacata cu mine.

Cat egocentrism in acest poate ermetic inceput.

Defapt…l-am scris pentru mine. Cea din viitor. Sa am o dovada de fiecare data cand ma apuca nelinistea ca “poate restul au dreptate si eu chiar sunt nebuna”.

Intorcandu-ne la oile noastre – ce vroiam eu prin acest mini articol e sa ating subiectul fierbinte din care facem parte toti in acest moment….protestele.

Nu am de gand sa filozofez ci doar sa descriu ce am vazut si simtit eu in Piata Universitatii in 18.01.

In primul rand am mers acolo cu zambetul pe buze si in suflet si un afis curcubeu care, spre bucuria mea, a atras atentia si a repercutat in  zambete si pe fetele celor din jurul meu.

Cei din jurul meu erau in proportie covarsitoare pensionarii. Si aici mi-a ramas in minte o chestie citita despre cum poti defini starea unei natiuni. Era ceva de genul ” iti poti da seama de starea generala de bunastare a unei natiuni daca te uiti cu atentie cum traiesc varstnicii ei”.

Ioi.

No comment.

Pe langa pensionari, cei de la Occupy Romania. Copiii rebeli cu skateboarduri care…protestau si ei in felul lor.Prin bucurie si inocenta inca nepervertita.

Pe langa cei enumerati mai sus…cel putin la fel de multi ca numar erau …asa-zisii REPORTERI…iti puteai da seama imediat cine e de la TV si cine nu. Cei cu camere de filmat se vedea clar cum urmareau avid orice mica samanta de scandal sau violenta sau ciondaneala. Poate vor fi ei primii care surprind “huliganii”, poate vor fi ei cei cu stirea cea sangeroasa si promovarea de rigoare. Ma rog…trecem peste…m-am simtit ca la un BIG BROTHER hulpav dupa rating.

Si cireasa de pe tort…STARTREKKERII….fratele meu, dotarea jandarmilor m-a lasat fara grai. Nici nu am cum sa va explic ce SF erau jandarmo-fortele speciale sau cum naiba mai sunt ei denumiti. Dupa primele momente in care i-am studiat cu interes de fan DUNE mi-am dat seama de ce eram asa impresionata de echipamentul lor.

Pai in contrast cu flamanzii in varsta, pensionarii nostri cei de toate zilele pe care eu singura, numai cu salul meu sau o miscare mai brusca puteam sa-i imprastii pe toti..era hilaaaaaaaaar. Aia ca picati din STARWARS – mandri de ei nevoie mare / ca si cum ei nu fac parte din aceeasi mlastina politico-socialo-economico -mioritica – si AIALALTII – cei care se lupta de ani sa supravietuiasca si ale caror inimi sunt aproape de infarct.

Radeam cu prietena mea de aceasta antiteza cutremuratoare. Radeam pentru ca sa plangem am obosit.Faceam haz de necaz in cel mai pur stil al nostru.Las pozele sa vorbeasca de la sine.

Nu am de declarat nimic in ceea ce priveste implicatiile celor din jurul meu in istoria poporului nostru.Pur si simplu ma las dusa de val si ma bucur de moment.Chiar daca “nu o sa schimbam nimic” …ne-am schimbat deja pe noi. Nu exista actiune fara reactiune. Am explorat zona asta vaga a libertatii de exprimare si se pare ca ne-a placut.Si vrem mai mult. Sa ne dea Domnu ce meritam.

Eu vreau societatea mea utopica. Bazata pe barter si pe munca cu cele doua maini dibace. Bazata exact pe atributele cu care mi-am permis sa ma descriu la inceput.Si asta nu inseamna ca vreau asta pentru toata lumea in mod fortat-obligatoriu gen ” eu am dreptate si tu ai liniste daca imi dai dreptate” 🙂

Pentru ca eu stiu clar ca spre asta ma indrept, aleg drumul asta in fiecare zi. Sa protestez pentru visele mele.Si nu neaparat in vreo piata sau loc public. Ci in mintea si inima mea. Si se pare ca da roade. Chit ca voi fi eu singura in societatea aia sau voi mai avea si alti “nebuni” in jur – sunt absolut sigura si convinsa ca imi voi indeplini visele. Visele care nu disturba si nu discrimineaza si care in ultima vreme atrag oameni cu vise similare pe traseul meu.

Ma repet si mi-e somn. Diseara am iarasi program social. Va las.

O zi magica sa aveti!

p.s. – subiectul cu societatea mea utopica il voi dezvolta clar pe viitor. Am si inceput schite fizice si studii de grup in vederea alegerii locului fizic 🙂

 

HEAVEN is NOW. We just have to know where to LOOK for it.

Published January 18, 2012 by yanabanana13

Photography is a part of my soul.

I love to dive and explore the world thru images and sounds and i started a sharing trend on my facebook …for quite a long time.

Now im gonna move my daily habits here…so check the links that i stumbled upon today 🙂 Enjoy. In your own time…if you have YOUR TIME.

http://www.stumbleupon.com/su/2U9c42/totallycoolpix.com/2011/02/world-press-photo-of-the-year-2010/

(Worldpress photos)

…and this MAGIC link and photographer….

http://www.stumbleupon.com/su/1QGbkz/www.fredrikodman.com/

…His work got me teleported into another dimension…dimension of dreams do come true 🙂

And of course….one of the most important things that a photographer teached me (http://www.facebook.com/szilard.locsei) was the following…i was asking him about cameras and how can i choose the right one for me (i have an old one – 6 mega  – and its not even mine :)…long story short the conclusion that he jumped into was …”In photography the most important things are not in the 50 centimetres (more or less 🙂  in front of your eyes…the most important things are the centimetres in the back of your camera…”

Yeah 🙂 your own mind.

Another link and some pics i selected…for here and for my always changing computer background.

Enjoy in peace and sounds.

http://www.stumbleupon.com/su/1Fq0YL/simonchristen.com/

Memoria colectiva vs. memorie personala

Published January 18, 2012 by yanabanana13

Incepem cu date stiintifice , preluate din “Mica enciclopedie de biologie si medicina”  (1976), una dintre cartile care-mi suscita interesul in ultima perioada.

Memorie

  1. Capacitatea unui organism de a pastra si de a acumula informatii, tradusa prin modificarea comportamentului in urma primirii acestora. In sens strict – termenul se aplica sistemului nervos. In sens strictissim  – se aplica psihicului – in tiparirea, pastrarea, recunoasterea si reproducerea experientei dn trecut.

Neurofiziologii / Neuropsihologii /Neurociberneticienii deosebesc o memorie / stocare de 3 feluri :

  • Memoria imediata – la om pana la 10-20 secunde – bazata pe circuite nervoase reverberante
  • Memoria de scurta durata – minute pana la ore
  • Memoria de lunga durata – fixa, saptamani – ani, bazata pe modificari in sinapse, in ARN si in alte substante complexe.
http://www.youtube.com/watch?v=qpV2ewhtXz8&feature=related

Si de aici incepe partea magica – o informatie care pe mine m-a facut sa uit chiar si de cafeaua aburinda 🙂 – si a intrat in joc memoria mea de lunga durata – ca dovada acest mini articol.

Incriminarea ARN (bazata pe experimente) aduce in discutie o ipoteza interesanta deoarece acizii nucleici – mai exact ADN – reprezinta substratul material esential al ereditatii, privita ca si MEMORIE A SPECIEI = Memorie care “retine” timp de milioane si sute de milioane de ani!

…si imi permit sa fac o completare – aceasta “memorie colectiva” face parte din orice individ din specia noastra – ne defineste la baza si ne creaza – este memoria pe care o preluam inca din procesul de formare de 9 luni din burta mamei…ne nastem cu ea – de aici instinctele de baza – de supravietuire / hranire / fiziologice etc.

Tot ce invatam DUPA reprezinta pur si simplu cireasa de pe tortul milenar – comportamentul social actual ne este definit in straturi de tot ceea ce alegem sa invatam / sa absorbim si inmagazinam de-a lungul …vietii. “De-a lungul”  putin deplasat in acest context – de sute de milioane de ani.Memoria pe care o deprindem – programati fiind de familie / scoala / job / calatorii etc. – reprezinta o fractiune, o micime, din tot ceea ce defapt STIM DEJA, din tot ceea ce DEJA SUNTEM.

http://www.youtube.com/watch?v=CtvKfcla-EE&feature=g-vrec&context=G264f17aRVAAAAAAAAAA

Nu sunt om de stiinta – aleg sa ma definesc mai degraba ca un om al literelor si al intuitiei, al limbajului universal care face parte indisolubil din mine.

Multa vreme am luat ca litera de lege tot ceea ce era certificat de societate ca si “LEGE / TEOREMA/STIINTA”  etc. Pana cand mi-am dat seama ca defapt tot ceea ce inseamna “date rationale demonstrate” nu sunt altceva decat o expresie a memoriei colective, tradusa de un om sau mai multi (certificati ca fiind oameni de stiinta / cercetatori / oameni invatati ai vremii lor), pentru ca majoritatea populatiei / speciei sa ajunga sa traiasca dupa niste coordonate, sa aiba un sistem “coerent” de gandire …pentru ca semenii lor sa PRICEAPA si sa INMAGAZINEZE niste date de baza si astfel sa NE DEFINEASCA un sistem social / politic / economic in care SA CREDEM fara sa mai cercetam.

Eh…aici m-am revoltat.

Ok, respect evolutia noastra, respect stiinta si descoperirile care ne-au facut viata mai usoara, care au salvat vieti de valoare si care ne-au oferit sansa ca tot ceea ce odata era S.F. sa devina prezent. Ma bucur de internet si de laptopul meu si uneori si de celular.Imi face placere ca intr-o secunda pot afla daca familia mea e sanatoasa si sunt recunoscatoare pentru tehnologia care imi permite, aici si acum, sa ma exprim liber si in eter.

Insa cu toate aceste beneficii au venit si repercursiunile…orice actiune cu reactiunea ei. Setea de putere si de mai mult, forme de guvernare care mai de care mai abuzive si restrictive, definitii pentru tot felul de religii si razboaiele corespondente, granite mai mult sau mai putin virtuale care au dat nastere altor conflicte si…tot asa.Cred ca nu mai e o problema sa facem o lista cu….problemele din sistemele actuale.

http://www.youtube.com/watch?v=F3xmVh8zyz0&feature=related

Partea la care m-am revoltat eu este “programarea” la care suntem supusi inca de cand deschidem ochii – orice parinte care la randul lui a fost copilul altui parinte si asa mai departe – isi doreste CE E MAI BUN pentru copilul lui.

“CE E MAI BUN” asta ma deranjeaza la culme pentru ca e defapt expresia unei societati DEFECTE din multe puncte de vedere, in care 1% din specie traieste UBER BINE de pe urma procentului ramas. “CE E MAI BUN” e definit azi de catre majoritatea parintilor / adultilor si mai departe de copiii lor prin :

  • o cariera banoasa (chiar daca sclavagista in cel mai modern sens al cuvantului) , o cariera pentru care majoritatea dintre noi fac sacrificii enorme in ceea ce priveste sanatatea mentala – timpul acordat familiei, pasiuni si momente de relaxare si fericire pura, neconstransa material.
  • o familie / relatie fericita si cat mai compensatoare material – evident – cate dintre noi nu am auzit de la mama “mai bine te insori cu un miliardar si ai scapat”  – mai mult in gluma sau in serios.
  • o educatie “sanatoasa” (cu asta trebuia sa incep…dar na…creier de artist 🙂 – care sa iti ramifice optiunile mai incolo – mai incolo adica la cariera banoasa.

Evident nu discutam aici de exceptii. De oamenii care in timpul unei vieti si-au dat seama de inutilitatea materiala DACA ESTE DUBLATA de o goliciune spirituala, de lipsa atasamentelor de valoare. Oameni care si-au educat mai departe copiii departe de regulile sistemului. Oameni care si-au ferit copiii de marketingul prostitutional ajuns la rang de religie, in primul rand prin exemplul personal si in al doilea rand oferindu-le sansa sa experimenteze inafara DOGMELOR si a STIINTEI luate ad literam.

http://www.youtube.com/watch?v=IUF0mpmR8Os&feature=related

Dar cati oare am avut norocul de astfel de EXEMPLE POZITIVE in viata? Cati am avut o educatie sanatoasa in familie si la scoala? Cati am avut profesori dedicati si neinteresati de aspectele materiale ale profesiei? Cati am avut sansa sa facem sport de mici? Cati am avut sansa sa ne dezvoltam acolo unde eram pasionati si sa nu fim impinsi spre “cariere in trend”? Cati am fost sustinuti de parinti si societate in directia pe care sufletul nostru incerca cu disperare sa o urmeze?

Eu am avut noroc. Acum imi place sa privesc asa lucrurile. M-am saturat sa ma plang ca nu am o familie “normala”, sa ma plang ca nu am fost lasata sa fac sport de performanta atunci cand am avut sansa, sa ma plang ca am fost “obligata” sa dau la un liceu “bun” si nu la Arte, sa ma plang ca nu mi s-a dat destul si nu mi s-a dat CE TREBUIE.Am fost o oaie neagra….am fost rebela de cand ma stiu si ai mei , in special mama, au tras destule ponoase in urma actiunilor mele privite ca si “anormale”.Dar tot o oaie te numesti cand turma iti dicteaza sensul vietii – in ciuda ratacirilor tale pa aratura.

In septembrie anul trecut, de ziua mea, am avut o revelatie…bineinteles si revelatia asta s-a manifestat in urma rumegarilor mele mentale, in urma curiozitatii mele vesnic infometata 🙂 Revelatia ca sunt SINGURA. Singura atunci cand plang, singura atunci cand sunt fericita, singura atunci cand iubesc, singura desi in acelasi timp in sanul familiei….ce inseamna asta?

http://www.youtube.com/watch?v=kj3UXng3A4c&feature=related

Ca TOT CE AS FI ALES EU PENTRU MINE s-a depozitat undeva intr-un colt al memoriei pe care am refuzat si am fost invatata sa refuz sa-l scutur de praf.Toate optiunile BUNE DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE pe care nu am fost lasata sa le explorez s-au strans acolo intr-o gramada care intotdeauna cere varf….si aceasta “gramada” de memorie ideala …SUNT EU DEFAPT. Tot ce mi-a rezonat intuitiv si nu am urmat a format o OANA , o Oana ingramadita intr-un colt care a acceptat umbra si singuratatea. O Oana singura.

In acel moment, al zilei mele de nastere (cine crede in cicluri biologice stie ca in ziua nasterii tale te afli in punctul cel mai inalt energetic – dupa, descreste 6 luni pana atinge un minim – dupa iara urca…google it sau asteapta si o sa scriu si despre asta 🙂 – ceva s-a rupt…ceva a cedat. Nici acum nu imi explic in totalitate ce s-a intamplat din punct de vedere rational / biologic sau alta materie mai mult sau mai putin invatata.

Doar ca …m-am trezit alta.M-am trezit OANA mea. M-am trezit EU – memoria prafuita din colt. Si NU AM MAI PUTUT nici fizic nici psihic sa accept NIMIC din ce imi era impus ca fiind “normal” dupa standardele actuale.

http://www.youtube.com/watch?v=o-X_s4Gx6b0&feature=context&context=G264f17aRVAAAAAAAAAA

Si am inceput sa cotrobai in mintea mea cea noua si sa fac lumina. Am ales sa termin cu jobul in familie (desi mi-a adus foarte multe satisfactii de-a lungul celor 6 ani si beneficii ce tin de timp / vacante etc), am schimbat locatia si am ales sa nu mai am o locatie propriu-zisa, am ales sa ma reapuc de desenat / colorat / citit / handmade / sport…in masura in care reusesc nedepinzand de material – fara job am cam ramas si fara bani :)…si mi-am propus sa ma reanalizez din punctul de vedere al NOII OANE. Sa ma linistesc, sa ma rafinez, sa ma relaxez si sa-mi definesc noile coordonate dupa care ALEG EU SA TRAIESC…evident asta a trezit un semnal de alarma major – gen DEFCON 10 – in familie , cercul de prieteni , cunoscuti etc.

Am ajuns in punctul in care refuz sa ma mai las indoctrinata de familie / prieteni / iubiti / sistem si sa ma lupt impotriva uniformizarii si a informatiilor pe care le aleg altii CA SI CORECTE / RATIONALE pentru mine.

Si desi au incercat sa ma faca sa fiu nesigura si nelinistita in ceea ce priveste deciziile mele…am mers mai departe. Am plans, ne-am certat, am acceptat sa pierd oameni pe care ii consideram apropiati si care ma intelegeau ca VECHEA OANA. M-a durut, am suferit – o fac in continuare – nu e usor sa renunti la siguranta acceptului familiei si al cercului de prieteni care te definea, la siguranta unui viitor “normal” si cu traseu sinuos-repetitiv.

http://www.youtube.com/watch?v=WmV0gWzp9PQ&feature=related

Si am luat-o OFFROAD. Si de aici incolo incepe povestea MEA – a noii OANE. A Oanei pe care o studiez zilnic, pe care o modific si o transform cu aceeasi curiozitate, dublata acum de pasiune si mult mai multa relaxare.A Oanei pe care o accept – in unele zile o imbratisez – in altele o blamez si o fac nebuna…dar o accept. Si in ciuda pierderilor pe care acest “comportament” mi le-a adus…consider ca am castigat INCOMENSURABIL mai mult – sub alta forma decat cea materiala.

Noi oameni in viata mea care ma accepta asa cum SUNT ACUM si chiar ma incurajeaza in utopiile mele, noi pasiuni care promit mult mai multe decat un cont cu gologani si atasamente materiale inutile, noi locuri de vizitat si planuri marete…si evident cat mai utopice posibil…:)

M-am gandit ca daca tot o sa am parte de un ESEC sau SUCCESURI 🙂 …macar sa fie memorabile …epice  🙂

Asta si in urma discutiilor cu prietenii mei care….”toti vor sa faca CEVA in viata asta….sa LASE CEVA IN URMA”….

Poate prea lung, poate plictisitor. Dar asta  a ales creierul meu sa impartaseasca cu voi in aceasta minunata dimineata.

Pentru ca fiecare dimineata imi aduce noi provocari si ma incanta trubadurismul mioritic in care aleg sa ma trezesc.

Buna dimineata si va urez o zi magica si plina de descoperiri pozitive legate de propria persoana 🙂

http://www.youtube.com/watch?v=DAdwnQiJPac&feature=related

 

 

Parashuit histeria :))

Published January 17, 2012 by yanabanana13

Si ceva amuzant.

Pentru ca am tot auzit intrebarea asta dar m-am codit sa raspund la ea, din varii motive.

Eh…sa iasa adevarul la lumina.

Si pentru ca in genere ma las cotropita de o lene cronica cand vine vorba de a ma repeta – mai ales in scris – o sa dau copy / paste unui mesaj proaspat trimis unui bun prieten virtual, cu explicatiile de rigoare.

Sper sa va amuze 🙂

Bogdan Tudosie

35 minutes ago

Bogdan Tudosie

  •  Let’s just take it easy  cine stie.. paote chiar incepem o noua revolutie 

  • doar is curios.. de la ce vine nickname-ul de parashuit?

    Oana Lisetchi

  • 27 minutes ago

    Oana Lisetchi

    • de mica am avut foarte multi prieteni baieti in jur…am apreciat intotdeauna camaraderia mai mult decat orice alt spirit de pitzi experimentat  eh…dar faptul ca am intotdeauna multi baieti prin jur a nascut esentialele si evidentele controverse…gen…am auzit prin targ ca “multi mi-au tras-o” sau alte alea…stii si tu genul de discutii fara nici un fel de argument doar cocoseala sau invidie 🙂  in urma acestor barfe sociale am decis sa le dau oamenilor ce vor / si m-am numit singura PARASUTA :)) dar pentru ca era banal sa-l scriu normal…l-am scris …altfel :)))))

      http://www.youtube.com/watch?v=d0g1PPuMHB4&feature=youtu.be

Generosity as a state of mind

Published January 17, 2012 by yanabanana13

“I have three treasures.

Guard and keep them:

The first is deep love,

The second is frugality,

And the third is not to dare to be ahead of the world.

Because of deep love, one is courageous.

Because of frugality, one is generous.

Because of not daring to be ahead of the world, one becomes the leader of the world.”

The Way of Lao-tzu

http://www.youtube.com/watch?v=gkEhhmj1DHM&feature=g-vrec&context=G264f17aRVAAAAAAAAAA

I wanted to open myself and my writing Utopia with some positive story / article…but i made the mistake to open the TV first and the “so-called-reality” striked me and drained my energy in 5 minutes.So i will start with something  less profound and short.

This post is about the everyday practice of GENEROSITY.

Of course, we are not talking only about material generosity (we can quote here Dalai Lama also – today was a popular share on facebook) , thats easy to do. Im thinking about generosity to yourself first.In the begining you have to take your time for you, to be kind to yourself and your thoughts.To learn how to forgive and to refine yourself everyday wich passes by.To learn the song of your own heart and soul and to try to leave your teached rationality apart.Thats not translated into being a naive idiot but becoming aware of what makes you happy – who makes you happy and give yourself into it as much as you can – be generous with your own happiness.

That can be also – love yourself / respect yourself / treat yourself -at least in your own mind-like a God. But a positive one with no name tags or fundamental religion other than love.

http://www.youtube.com/watch?v=YlvL2YNYAxk&feature=related

After this first not easy step you can share your generosity with others – in many ways that you can imagine or not in this moment.

Sharing your time.

Sharing your knowledge.

Sharing your patience.

Sharing your love.

Sharing your hopes & dreams.

Sharing your peace.

In the end you will gain more than anyone can ever translate in material value.

I started practicing generosity like a state of mind not long ago.

Of course i did superficial charity acts and i dedicated my time and love and dreams and knowledge and everything that i had, before, to people around me / to family and friends.

But less to myself.

http://www.youtube.com/watch?v=3cT-i-IV9bw&feature=related

Now…i changed my point of view and i realised that if im not generous with my own mind and happiness and health – everything else that im sharing is just to get payed back, in a way or another.

Its a complicated balance at first glance.

Until you just start doing it.

After, you realise that everything you need to know its in you already. And it will come out under different shapes – just in the right moment – thru people that you meet and listen to, thru spiritual signs if you are open to this type of experiences, thru movies that you watch, thru books that you read or songs that you listen to …basically thru any kind of source that you and your own thinking system sees as reliable and trustful.

http://www.youtube.com/watch?v=WcrE4Rl_HJw&feature=related

Just remember….”freedom starts in your own mind”  just to quote one of my best female friends Ada.

More…maybe tomorrow. Depends on my thought moods.

I will end just as i began…with Lao Tzu.

“Be content with what you have; rejoice in the way things are. When you realize there is nothing lacking, the whole world belongs to you.”

Peace and share 🙂

%d bloggers like this: